Cei mai siguri de job din România: 94% dintre angajații de la stat nu se tem de concediere
Notă: Acest material prezintă un studiu național realizat de Centrul de Formare APSAP în rândul angajaților din sectorul public. Studiul face parte din activitatea de cercetare și din componenta de responsabilitate socială a organizației. APSAP nu este un furnizor dedicat exclusiv sectorului public: astăzi se adresează în principal profesioniștilor din orice domeniu, companiilor private și persoanelor fizice.
Peste 94% dintre angajații de la stat nu se tem că își pot pierde locul de muncă
Angajații de la stat nu se tem că ar putea să își piardă locul de muncă. Și asta deși, în ultima perioadă, subiectul a fost constant în spațiul public, pe fondul discuțiilor despre reforma statului, restructurări și eficientizarea administrației.
Concret, potrivit unui amplu studiu realizat de Centrul de Formare APSAP, la care au răspuns 4.743 de angajați din sectorul public, doar 3,2% spun că au temeri în mare măsură, iar 2,5% în foarte mare măsură. În schimb, 28% nu au absolut nicio grijă, 30% se tem doar în mică măsură, iar aproape 37% se tem într-o oarecare măsură.
Studiul național s-a desfășurat în perioada martie – iunie 2025. Cei 4.743 de angajați au răspuns la întrebări esențiale despre cum lucrează, ce îi încurcă, ce îi motivează și ce așteptări au de la sistem. Participanții fac parte din programele de formare gratuite organizate de APSAP, ceea ce oferă o perspectivă directă din interiorul administrației.
„Într-o Românie în care toată lumea știe ce este în neregulă cu administrația publică, dar prea puțini întreabă angajații din sistem ce trăiesc zi de zi, Centrul de Formare APSAP a făcut exact acest lucru: i-a întrebat. Această inițiativă a fost mai mult decât o bifă birocratică. A fost un demers curajos de a asculta vocile celor care țin în spate instituțiile României, zi de zi, între două reorganizări și trei valuri de promisiuni despre reformă”, explică Bogdan-Costin Fârșirotu, președintele Centrului de Formare APSAP.
Restructurare? Sună a teorie. În practică, mulți nu își fac griji
Întrebați dacă au temeri privind o posibilă restructurare care să le afecteze postul, 94,3% spun că nu se tem sau se tem cel mult într-o oarecare măsură.
„În contextul post-alegeri, un mesaj s-a repetat pe toate canalele politice: sistemul public trebuie reformat, eficientizat și curățat de balast. Prea mulți angajați, prea puțină eficiență, prea multe salarii pentru prea puține rezultate. Teoretic, o veste care ar fi trebuit să producă măcar un fior. În realitate, funcționarii publici nu se tem că își vor pierde locul de muncă.
Cei mai mulți, 36,7%, tratează acest scenariu cu o îngrijorare vagă, de formă. Asta înseamnă că aproape 95% dintre angajați nu cred că eficientizarea anunțată îi va atinge în vreun fel. Iar dacă ne uităm la istoricul promisiunilor ratate de reformă, probabil că au dreptate. Tocmai aici stă problema. Nu poți vorbi despre eficiență și responsabilitate publică într-un sistem în care se știe că nimeni nu pleacă, indiferent cât muncește sau cât de slab livrează. Adevărul este că România nu va reuși nicio reformă reală până când evaluarea performanțelor individuale, bazată pe indicatori de rezultat, nu va pătrunde și în instituțiile statului”, punctează Bogdan-Costin Fârșirotu.
Ineficiență? Da, dar să nu dăm afară pe nimeni
Întrebați dacă în instituția lor există persoane care nu își îndeplinesc responsabilitățile și care ar trebui concediate, cei mai mulți, aproape 40%, aleg o variantă prudentă: există probleme, dar oamenii ar trebui mai bine evaluați și motivați.
Întrebarea este grea, dar esențială, mai ales într-un context în care reforma ar trebui să pornească de la responsabilitate individuală. Răspunsurile arată o formă de protecție colectivă față de realitate:
- Doar 10,1% spun că există mai multe persoane care ar trebui să plece.
- Alți 22,3% admit câteva cazuri izolate.
- 38,1% aleg varianta prudentă: există probleme, dar oamenii ar trebui mai bine evaluați și motivați.
- 29,5% consideră că absolut toți angajații din instituția lor își fac treaba corespunzător.
Un vis administrativ, dacă nu ar fi un coșmar bugetar
Acest răspuns dezvăluie una dintre cele mai mari slăbiciuni ale sistemului public: incapacitatea de a recunoaște și sancționa subperformanța. Cultura instituțională nu tolerează adevărul incomod și funcționează, de multe ori, într-o logică de protecție reciprocă.
Toți sunt buni, toți sunt în regulă, toți merită păstrați, chiar și atunci când realitatea arată contrariul. Iar când eșecul nu are niciodată vinovați, reforma nu mai are de unde să înceapă.
Performanță? Sigur că da, în autoevaluări
Unul dintre cele mai tulburătoare contraste scoase la iveală de studiu este diferența dintre percepția internă și realitatea externă.
Pe scurt, funcționarii publici se evaluează ca fiind foarte buni la ceea ce fac, uneori chiar excepționali. 43,4% spun că rezultatele muncii lor sunt foarte bune, iar alți 49,1% le consideră bune. Doar 7% spun că nu sunt pe deplin mulțumiți de rezultatele lor.
Mai mult, în peste 90% dintre cazuri, respondenții spun că instituția le validează munca. 36,6% afirmă că rezultatele lor sunt mult apreciate, iar 40,4% le consideră moderat apreciate. Devine astfel evident un decalaj: angajații cred că muncesc mult, dar simt că nu sunt suficient lăudați.
Și totuși, în ciuda acestei avalanșe de autoaprecieri, România rămâne la coada Uniunii Europene la digitalizare, încredere în administrație sau eficiența serviciilor publice. Unde se rupe filmul? Probabil exact acolo unde mediocritatea este ridicată la rang de performanță, iar rezultatele slabe sunt răsplătite cu premii de loialitate.
Trăim într-un sistem în care aplauzele colegilor și evaluările pozitive interne țin loc de reformă, în timp ce societatea reală rămâne captivă între cozi, dosare, întârzieri și corecții financiare.
În plus, cheltuielile pentru formarea profesională a angajaților au fost interzise succesiv în 2023 și 2024, iar cel mai probabil măsura se va repeta. Din păcate, educația nu pare o prioritate reală pentru principalii decidenți, iar efectele lipsei de formare se văd nu doar la nivel național, ci și european.
Interes scăzut în mediul rural pentru formare continuă
Aproape 85% dintre cursanții înscriși la programele online gratuite provin, în continuare, din mediul urban.
Aproximativ 3.000 de viceprimari și secretari generali ai unităților administrativ-teritoriale din mediul rural au fost informați, oficial și informal, despre cursurile gratuite susținute integral de Fundația Centrul de Formare APSAP. Cu toate acestea, din cei aproximativ 5.000 de cursanți, aproape 85% provin tot din urban.
Deși cursurile pot fi urmate online, de la distanță, acest lucru nu pare să fi generat un interes real în instituțiile publice din mediul rural. Dacă administrațiile din orașe sunt mai receptive la dezvoltarea profesională, multe primării de comună rămân captive unui deficit educațional cronic, vechi de peste 30 de ani.
Unul dintre motive ține de dotare. Dispozitivele din instituțiile publice nu au adesea echipamentele minime pentru o comunicare eficientă, precum cameră web și microfon. Astfel, 46% dintre calculatoarele folosite de angajații din administrație nu au nici cameră, nici microfon, iar 13% au doar unul dintre cele două.
Tocmai în comunitățile mici, unde resursele sunt limitate și un singur funcționar gestionează mai multe responsabilități, formarea nu ar trebui să fie un beneficiu opțional, ci un instrument esențial de consolidare administrativă. Faptul că informația nu ajunge echitabil în teritoriu ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru factorii de decizie, mai ales pentru primarii nou aleși.
Când vine vorba despre venituri, peste 60% dintre angajații din administrație declară câștiguri între 3.001 și 7.000 de lei net. Nu vorbim despre imaginea caricaturală a „bugetarilor de lux”, ci despre oameni care muncesc adesea cu salarii comparabile cu cele din privat, dar care poartă responsabilități administrative importante.
În față e vopsit gardul, înăuntru e leopardul
Studiul nu lasă loc de interpretări naive: funcționarii publici se consideră competenți, apreciați și, în anumite privințe, nedreptățiți salarial. Sistemul îi validează, colegii îi confirmă, iar statistica internă îi susține.
Și totuși, administrația este percepută frecvent ca ineficientă, costisitoare și ruptă de nevoile cetățeanului. Cum este posibil ca un corp profesional care se consideră performant să producă rezultate publice atât de modeste?
Răspunsul este simplu și dureros: trăim într-o bulă de autosuficiență, în care oamenii nu sunt evaluați după ce rezolvă pentru societate, ci după cât de bine completează un tabel, respectă un flux birocratic sau duc mai departe o procedură veche.
Până când nu vom rupe această logică, în care performanța se judecă intern, dar efectele se văd extern, România va rămâne țara în care nimeni nu greșește, dar prea puține lucruri funcționează. Un caz concret este PNRR, unde Comisia Europeană a transmis semnale clare că unele reforme bifate de România nu se regăsesc suficient în practică. Altfel spus, minciuna administrativă internă nu mai convinge nici măcar pe hârtie.
Soluții sau vinovați?
Această ruptură nu ar trebui pusă exclusiv pe umerii celor din linia întâi. Responsabilitatea pentru un sistem care încă funcționează cu ștampile, dosare și formulare în mai multe exemplare aparține, în primul rând, celor care stabilesc direcția instituțională, nu doar celor care o execută.
Într-o administrație modernă, eficientizarea nu ar trebui privită ca o ambiție idealistă, ci ca standard minim de funcționare într-o societate digitalizată. Într-o lume în care cetățeanul își comandă o mașină, un credit și un zbor de pe telefon, nu e exagerat să ceară aceeași simplitate de la instituțiile publice.
Vinovații nu sunt funcționarii care urmează proceduri, ci cei care nu le schimbă. Conducerea instituțiilor ar trebui să stabilească obiective clare, măsurabile, orientate către cetățean. De exemplu:
- eliminarea completă a hârtiei în relația cu publicul;
- digitalizarea integrală a serviciilor de urbanism, taxe și autorizații;
- introducerea sistemelor online de plată, programare și urmărire a cererilor;
- conectarea bazelor de date între instituții, pentru eliminarea adeverințelor redundante;
- rezolvarea oricărei solicitări prin mijloace electronice, de la dosarul de pensionare la certificatul de naștere.
Prea puține instituții și-au asumat astfel de ținte. În lipsa lor, evaluăm activitatea după cât de repede se mișcă dosarul, nu după cât de repede ajunge cetățeanul la rezultat. Iar aici, formarea conducerii contează: de la achiziții publice la utilizarea inteligenței artificiale, competențele moderne fac diferența între o procedură și un rezultat.
Cine plătește pentru această iluzie?
Sistemul public pare, din interior, o poveste liniștitoare: performanță bifată, apreciere instalată, siguranță aproape absolută, responsabilitate uneori opțională. Dar nota de plată pentru această stabilitate nu este achitată de stat, ci de mediul privat.
Companiile private susțin lunar sistemul public prin contribuții consistente: TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende și taxele sociale aferente fiecărui salariu. Antreprenorii români plătesc două salarii: unul angajatului, unul statului. Iar angajații din privat muncesc frecvent peste program, în weekend, fără vouchere de vacanță, pentru că adesea aceasta e singura variantă de a avea o viață decentă.
Tot acești oameni ajung să fie etichetați drept prea bine plătiți și vizați de noi impozite. Un venit de 12.000 de lei din două sau trei contracte nu este o poveste de opulență, ci una de efort și adaptabilitate. În ochii unei clase politice care confundă responsabilitatea cu redistribuirea, astfel de venituri devin uneori pretext pentru sancționare, nu pentru recunoaștere.
În tot acest timp, mediul public rămâne, în mare parte, ferit de logica pieței. Aici, inovația nu vine prin eliberarea resurselor, ci prin păstrarea necondiționată a structurii. Nimeni nu pleacă, nimeni nu greșește, dar, paradoxal, totul ar trebui să meargă.
Lucrurile arată diferit în companiile mari ale lumii. Giganți tehnologici, bănci globale și retaileri disponibilizează zeci de mii de angajați nu neapărat din lipsă de bani, ci din rațiuni de eficiență. Au introdus sisteme ERP, AI generativă, RPA și automatizări inteligente. Munca repetitivă este preluată de sisteme care o fac mai repede și mai corect, iar oamenii sunt redirecționați spre roluri strategice, creative și utile.
Aceasta înseamnă reformă: nu concedieri haotice, ci reconversie lucidă, bazată pe date, nevoi și obiective. În mediul privat, adaptarea este obligatorie. În sectorul public, este de multe ori evitată.
Aceasta este fractura reală: între o Românie productivă, care concurează, inovează, se adaptează, plătește și întreține, și o Românie bugetară care funcționează într-o bulă protejată de autoevaluări pozitive și reforme amânate.
Întrebarea nu mai este „ce trebuie să schimbăm în sistemul public?”, ci „cât ne mai permitem să nu schimbăm?” Pentru că, în ritmul actual, nu doar mediul privat este epuizat, ci și încrederea că această poveste mai poate fi susținută fără o reinventare profundă a statului.
Despre Centrul de Formare APSAP
Centrul de Formare APSAP este o organizație neguvernamentală cu experiență solidă în formarea profesională a adulților. Dezvoltă programe de perfecționare, specializare și instruire pentru persoane fizice, profesioniști, companii private, organizații și instituții din România.
APSAP nu este un furnizor dedicat exclusiv funcționarilor publici sau administrației publice. Are, e drept, o experiență importantă în lucrul cu instituțiile publice. Totuși, activitatea actuală este orientată majoritar către piața muncii, mediul privat, dezvoltarea competențelor individuale și formarea echipelor din companii. Vezi portofoliul complet de cursuri acreditate online.
APSAP colaborează cu un corp extins de formatori, lectori, specialiști și practicieni, în domenii precum: resurse umane, legislația muncii, protecția datelor, competențe digitale, inteligență artificială, securitate cibernetică, marketing digital, social media, comunicare, public speaking, competențe antreprenoriale, management de proiect, achiziții publice, fiscalitate, contabilitate, SSM, PSI, managementul calității și alte arii profesionale.
Programele se organizează online, live, prin platformă e-learning, fizic sau hibrid. În funcție de program, cursurile pot fi autorizate de Ministerul Muncii și Ministerul Educației, de Directoratul Național de Securitate Cibernetică, de Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate sau de alte autorități competente.
Doar în ultimii ani, APSAP a organizat peste 3.000 de programe de formare și conferințe naționale, la care au participat peste 150.000 de persoane: persoane fizice, profesioniști, angajați din companii private, manageri, antreprenori, funcționari publici, personal contractual și alte categorii profesionale din România.
Articol preluat în presă
Acest studiu al Centrului de Formare APSAP a fost preluat de publicații precum:
