Un Guvern demis conduce România de o lună, împotriva Constituției. Și nimeni nu pățește nimic
Un guvern demis prin moțiune de cenzură rămâne în funcție, potrivit art. 110 alin. (4) din Constituția României, doar pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern. Interimatul miniștrilor este limitat la 45 de zile prin art. 107 alin. (4), termen împlinit la 10 iunie 2026, iar dizolvarea Parlamentului prevăzută de art. 89 este o facultate a Președintelui, nu o obligație, condiționată de respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură, fără un număr maxim de nominalizări.
Acum câteva zile am scris despre teza doctorului în drept public Cristian Vasile Bitea privind soarta miniștrilor interimari după expirarea celor 45 de zile prevăzute de Constituție. Spuneam atunci că este o opinie doctrinară, una dintre lecturile posibile ale legii. Ei bine, dezbaterea nu a stat pe loc. A intrat în scenă o voce cu greutate maximă în dreptul administrativ românesc: prof. univ. dr. Dana Tofan, de la Facultatea de Drept a Universității din București, director al Școlii doctorale, cea care i-a coordonat la doctorat, printre alții, pe Stelian Bujduveanu, viceprimarul Capitalei, și pe Vlad Cristian Soare, președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc.
Iar ceea ce scrie doamna profesor Tofan nu mai este o simplă nuanță academică. Este un rechizitoriu juridic.
Ce spune profesorul Tofan: interimarii nu mai aveau ce căuta acolo
În analiza sa publicată pe JURIDICE.ro, prof. Tofan reconstituie pas cu pas mecanismul constituțional. Când un ministru demisionează, postul devine vacant, iar opțiunea firească a premierului, potrivit art. 47 din Codul administrativ, era propunerea unor miniștri titulari. Numirea unor interimari dintre membrii Guvernului trebuia să rămână excepția, nu regula, pentru că un om care conduce deja un minister nu poate duce în spate încă unul, iar la capătul celor 45 de zile premierul avea oricum obligația constituțională de a propune titulari.
Ce s-a întâmplat în realitate? Pe 27 aprilie 2026 au fost publicate decretele prin care șase funcții rămase vacante prin demisie au fost acoperite prin interimate. Iar aici doamna profesor pune degetul pe o rană pe care puțini au observat-o: prim-ministrul s-a autopropus ministru interimar al energiei. Adică omul care, potrivit Constituției, conduce Guvernul și coordonează activitatea miniștrilor a ajuns să se coordoneze și să se conducă pe sine însuși. În doctrină, situația a fost calificată drept un nonsens juridic, iar prof. Tofan reamintește și paradoxul actelor de Guvern semnate de prim-ministru și contrasemnate tot de acesta, precum și art. 116 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului, ceea ce îl plasează pe premierul devenit și ministru interimar pe o poziție supraordonată față de sine, situație de neacceptat.
Punctul în care Tofan îl contrazice pe Bitea
Cea mai interesantă parte, pentru cine a urmărit articolul meu anterior, este că prof. Tofan respinge motivat chiar soluția propusă de Cristian Bitea, aceea a activării secretarilor generali ca ordonatori principali de credite și reprezentanți legali ai ministerelor, în baza art. 61 alin. (2) lit. c¹ din Codul administrativ. Argumentul ei: textul legal operează doar pe perioada vacanței funcției de ministru sau în situația imposibilității absolute de exercitare a atribuțiilor. Or, decretele prezidențiale de numire a interimarilor nu au consemnat expres termenul de 45 de zile. Formal, la conducerea ministerelor se află tot interimarii numiți prin acele decrete, deci norma de excepție nu poate fi aplicată.
Citiți încă o dată fraza de mai sus. Decretele prezidențiale nu au consemnat expres termenul de 45 de zile prevăzut de Constituție. Cine semnează decretele prezidențiale? Președintele României. Cel care, potrivit art. 80 din Constituție, veghează la respectarea ei. Opinia mea, pe care mi-o asum integral, este că această omisiune nu are cum să fie o scăpare de tehnică redacțională. Totul arată ca un aranjament construit pas cu pas pentru ca Ilie Bolojan să rămână premier cât mai mult timp, deși Parlamentul i-a retras încrederea.
Ce spune Constituția României, negru pe alb
Ca să nu vorbim din amintiri, iată textele. Art. 110 alin. (2): Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate. Moțiunea de cenzură a fost adoptată pe 5 mai 2026. Din acel moment, Guvernul Bolojan este un guvern demis, care, potrivit art. 110 alin. (4), îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi, fără ordonanțe, fără ordonanțe de urgență și fără inițiativă legislativă, așa cum detaliază art. 37 alin. (3) din Codul administrativ. Termenul de 45 de zile al interimatelor, calculat de la 27 aprilie, s-a împlinit pe 10 iunie 2026. Suntem astăzi, 15 iulie, la mai bine de o lună de la acel moment.
Și mai sunt două articole pe care le recitesc în aceste zile cu un gust amar. Art. 1 alin. (5): în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Art. 2 alin. (1): suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative. Parlamentul, organul reprezentativ suprem, a spus răspicat: acest Guvern nu mai are încrederea noastră. Și totuși, la două luni și jumătate de la acel vot, aceiași oameni ocupă aceleași birouri. Un guvern fără legitimitate, care se agață de funcții, condus de oameni care, în opinia mea, au demonstrat că demnitatea și onoarea publică nu se numără printre criteriile după care se ghidează. Ce interese servește această prelungire, dincolo de orice termen constituțional, rămâne o întrebare la care fiecare cititor poate răspunde singur.
Răspunderea premierului și a Președintelui, în cuvintele doamnei profesor
Concluzia doamnei prof. univ. dr. Dana Tofan este, poate, cea mai severă evaluare formulată până acum în doctrină la adresa modului în care este exercitată funcția de prim-ministru și, deopotrivă, cea de Președinte al României. Menținând șase interimate la o lună după împlinirea termenului constituțional de 45 de zile, premierul demis se află, în opinia domniei sale, în situația nerespectării Constituției, a Codului administrativ și a ignorării jurisprudenței Curții Constituționale, ceea ce echivalează cu încălcarea jurământului depus la învestire potrivit art. 82 din Constituție. Autoarea reamintește că, potrivit art. 1 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, Guvernul în întregul său și fiecare dintre membrii acestuia sunt obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea Constituției și a legilor țării, obligație pe care premierul demis a încălcat-o, iar art. 5 din aceeași lege adaugă răspunderii politice și posibilitatea răspunderii civile, contravenționale, disciplinare sau penale, după caz. Mai mult, doamna profesor semnalează și nerespectarea normei imperative a art. 4 din aceeași lege, care impunea, în termen de 15 zile de la încetarea mandatului, predarea gestiunii activității ministeriale pe bază de protocol – o obligație tratată, iată, ca o chestiune nesemnificativă. Iar raționamentul final lovește în ambele capete ale executivului: de vreme ce Constituția consacră, în cazul Președintelui României – cel care a semnat decretele de interimat fără consemnarea termenului de 45 de zile – o răspundere politică prin suspendare și referendum (art. 95) și una penală pentru înaltă trădare (art. 96), cu atât mai puțin poate fi ignorată răspunderea prim-ministrului care încalcă Constituția și legile țării. Nu este retorica unui pamflet, ci concluzia motivată a unuia dintre cei mai respectați profesori de drept administrativ din România.
Șarada desemnărilor: Tomac, apoi Veștea
Priviți și filmul desemnărilor, pentru că spune totul despre seriozitatea demersului. Președintele l-a desemnat premier pe Eugen Tomac, liderul unui partid care nici măcar nu a trecut pragul parlamentar. Termenul de 45 de zile al interimatelor a expirat pe 10 iunie. Patru zile mai târziu, pe 14 iunie, Tomac s-a retras brusc, iar în aceeași zi președintele l-a desemnat pe Adrian-Ioan Veștea, prim-vicepreședinte al PNL, propus fără consultarea propriului partid, care s-a și dezis public de nominalizare. Rezultatul era previzibil pentru oricine urmărește aritmetica parlamentară: pe 22 iunie, Guvernul Veștea a picat cu brio, cu 189 de voturi pentru, față de cele 233 necesare, în condițiile în care PNL, USR, UDMR și AUR au părăsit sala la momentul votului. Două desemnări, două eșecuri programate. Iar între timp, Guvernul demis guvernează.
Nu vorbesc după evenimente! Pe 15 iunie 2026, acum fix o lună, la patru zile după expirarea celor 45 de zile de interimat, am formulat public, la Aleph News, în emisiunea Știu, ipoteza că Ilie Bolojan și Nicușor Dan au convenit să facă orice joc astfel încât Bolojan să rămână premier cât mai mult timp. Tot ce s-a întâmplat de atunci, de la nominalizări fără șanse până la tăcerea asupra termenelor constituționale, a mers exact în direcția acestei ipoteze.
Ipoteza pe care nu o discută nimeni: art. 89 din Constituție nu obligă la nimic
Și acum vin cu un argument juridic pe care nu l-am văzut mediatizat și care susține teza mea că Bolojan poate rămâne mult și bine, deși a fost demis. Este vorba de art. 89 din Constituție, cel privind dizolvarea Parlamentului. Textul spune că președintele poate să dizolve Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.
Citiți cu atenție. Poate, nu trebuie! Dizolvarea este o facultate a președintelui, nu o obligație. Și încă ceva, mult mai grav: Constituția stabilește un număr minim de solicitări respinse, cel puțin două, dar niciun număr maxim. Juridic vorbind, președintele poate face trei, zece sau trei mii de nominalizări fără șanse, una după alta, la nesfârșit, fără să încalce litera art. 89. Iar cât timp acest carusel se învârte, Guvernul demis rămâne în funcție, în baza art. 110 alin. (4). Aceasta este portița prin care un guvern căruia Parlamentul i-a retras încrederea poate guverna nelimitat. Nu printr-o lovitură de forță, ci prin simpla pasivitate calculată a celui care ar trebui să fie garantul Constituției.
Soluția de deblocare: art. 95
Ce instrument mai rămâne atunci? Unul singur, și este tot în Constituție: art. 95, suspendarea din funcție a Președintelui României. În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, președintele poate fi suspendat de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității parlamentarilor, după consultarea Curții Constituționale, iar în cel mult 30 de zile de la aprobare se organizează referendumul pentru demitere.
Și aici ajungem la ciocnirea cu adevărat interesantă a acestui moment constituțional. Pe de o parte, un Parlament care poate suspenda un președinte pentru nerespectarea Constituției, președinte care trebuia să se îngrijească să avem un guvern legitim, nu unul demis, prelungit dincolo de orice termen. Pe de altă parte, un președinte care, dacă a doua nominalizare pică în Parlament, poate declanșa alegeri parlamentare anticipate și poate trimite acasă exact parlamentarii care l-ar suspenda. Fiecare ține un pistol îndreptat spre celălalt.
Opinia mea? Cântărind aritmetica parlamentară, apetitul real al partidelor pentru anticipate și faptul că dizolvarea rămâne o simplă facultate pe care președintele nu pare grăbit să o exercite, cred că sunt șanse mai mari să zboare președintele decât să avem alegeri parlamentare anticipate. Rămâne de văzut dacă Parlamentul are curajul propriilor atribuții.
Dacă acest tip de analiză vi se pare util, este pentru că spețele reale se înțeleg doar cu instrumentele juridice la îndemână. Exact acest lucru îl facem la cursurile de drept, legislație, norme și proceduri organizate de Fundația Centrul de Formare APSAP, unde lectori cu experiență practică parcurg Codul administrativ, raporturile constituționale și procedurile administrative pe cazuri concrete, nu pe teorie stearpă. Situația fără precedent din aceste luni va intra, cu siguranță, în materia de studiu.
Bogdan-Costin Fârșirotu
Surse: Prof. univ. dr. Dana Tofan, „Interimatul membrilor Guvernului”, JURIDICE.ro Essentials, iulie 2026 – disponibil aici; profilul academic al autoarei, Facultatea de Drept a Universității din București – disponibil aici; Cristian Bitea, „Unele discuții privind aplicarea art. 61 alin. (2) lit. c1) din Codul administrativ”, JURIDICE.ro, iulie 2026 – disponibil aici.
