Ce scapă din evaluarea SSM când verificăm doar echipamentele

Evaluarea riscurilor cerută de Legea nr. 319/2006 trebuie să acopere și riscuri psihosociale: volumul de muncă, programul, claritatea rolului, sprijinul din partea șefilor, conflictele și hărțuirea. În Legea nr. 319/2006 și în HG nr. 1425/2006 nu apare sintagma „riscuri psihosociale”, dar obligația de a evalua toate riscurile (art. 7 alin. (4) lit. a) și art. 12 alin. (1) lit. a) din lege) le cuprinde, iar Inspecția Muncii le cere explicit în lista de verificare pentru stres profesional și le-a inclus în programul cadru pe 2026, ca temă de informare și promovare. Diferența față de un chestionar de satisfacție stă în ce urmează după întrebări: estimarea riscului, măsuri cu responsabil și termen, reevaluare la schimbări.

De unde vine obligația de a evalua riscuri psihosociale, dacă legea nu le numește?

Obligația vine din formularea generală a Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, care cere evaluarea riscurilor fără să le împartă în fizice și psihice. Art. 7 alin. (3) lit. b) enumeră printre principiile de prevenire „evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate”, alin. (4) lit. a) obligă angajatorul „să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor”, iar art. 12 alin. (1) lit. a) cere o evaluare pentru fiecare loc de muncă. Legea se aplică din 1 octombrie 2006, a înlocuit Legea protecției muncii nr. 90/1996 și transpune Directiva-cadru 89/391/CEE, al cărei art. 6 cere o politică de prevenire care acoperă organizarea muncii, condițiile de muncă și relațiile sociale.

HG nr. 1425/2006, normele de aplicare, precizează la art. 15 alin. (1) pct. 1 că evaluarea se face „pentru fiecare componentă a sistemului de muncă”: executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă, mediu de muncă; pct. 2 cere un plan de prevenire și protecție monitorizat și actualizat. Volumul, ritmul, programul și claritatea cerințelor intră la sarcina de muncă. Cine evaluează numai mijloacele de muncă lasă necompletată o pătrime din sistem.

Inspecția Muncii a tras concluzia practică în lista de verificare „Stres profesional angajatori”, 15 puncte publicate pe inspectiamuncii.ro: punctul 1 cere ca evaluarea deținută de angajator să includă riscuri psihosociale, punctul 2 cere ca identificarea pericolelor să se facă cu participarea medicului de medicina muncii, confirmată prin semnătură. Acordul-cadru european privind stresul la locul de muncă, semnat de partenerii sociali europeni în octombrie 2004, spune același lucru: combaterea stresului profesional este o obligație care decurge din legislația SSM.

Ce se evaluează concret când riscul vine din organizarea muncii?

Se evaluează felul în care este proiectată, organizată și condusă munca, pe fiecare post sau grup de posturi, nu starea de spirit a angajaților. Ghidul SLIC, adoptat pe 8 octombrie 2018 de Comitetul Inspectorilor de Muncă Principali și publicat de Inspecția Muncii, definește riscurile psihosociale, după Organizația Internațională a Muncii, drept aspectele proiectării, organizării și gestionării muncii, cu contextul lor social, care pot produce vătămări psihologice, sociale sau fizice. Pe scurt: riscuri psihosociale sunt ce găsiți în fișa de post, în pontaj și în organigramă, nu în caracterul oamenilor.

Ce întrebare pune evaluatorul la fiecare factor de risc?

Lista de factori are opt capitole. Tabelul arată întrebarea pusă la fiecare, un exemplu de măsură și dovada care rămâne în dosar.

Ce spun cifrele europene despre acești factori?

Că privesc aproape un lucrător din doi. Comunicatul EU-OSHA din 13 octombrie 2026 citează Eurostat: 45% dintre lucrătorii din Uniune raportează riscuri pentru bunăstarea psihică la locul de muncă, iar sondajul OSH Pulse 2025 arată că 29% au stres, anxietate sau depresie cauzate sau agravate de muncă. Ghidul campaniei, publicat în limba română pe 24 aprilie 2026, adaugă argumentul pentru angajator: unitățile care evaluează regulat riscuri psihosociale au cu 40% mai puține șanse să raporteze niveluri ridicate de stres (ESENER 2024).

Prin ce diferă o evaluare de riscuri psihosociale de un chestionar de satisfacție?

Diferă prin ce se întâmplă după colectarea răspunsurilor. Un chestionar de satisfacție măsoară o percepție la un moment dat și se încheie cu un procent. O evaluare de riscuri psihosociale parcurge cele patru etape din ghidul SLIC: identifică pericolele și lucrătorii expuși, estimează și prioritizează riscul, stabilește măsuri, apoi monitorizează și revizuiește. Fiecare măsură are responsabil și termen, intră în planul de prevenire și protecție (punctul 7 din lista Inspecției Muncii) și se reface la schimbări semnificative (punctul 13).

A doua diferență este unitatea de analiză. Chestionarul vorbește despre persoane; evaluarea vorbește despre posturi, echipe și procese. Când nouă din doisprezece operatori raportează cerințe contradictorii între șeful de tură și managerul de cont, evaluatorul notează un risc pe post, nu o nemulțumire individuală. Chestionarul rămâne util la identificare, dacă este anonim și întreabă despre muncă, nu despre cât de fericit se simte cineva.

A treia diferență este semnătura. Lista Inspecției Muncii cere participarea medicului de medicina muncii la identificarea pericolelor, confirmată prin semnătură, cu trimitere la art. 7 din Legea nr. 418/2004, potrivit căruia medicul identifică factorii de risc și participă la evaluarea lor. Un sondaj intern nu are nevoie de medic; pentru evaluarea riscurilor psihosociale, lista Inspecției Muncii cere semnătura lui. Instrumentele sunt publice (OiRA, ghidul electronic EU-OSHA), niciunul obligatoriu, pentru că România nu are o metodologie națională obligatorie dedicată riscurilor psihosociale; există lista de verificare a Inspecției Muncii pentru angajatori și ghidul SLIC pentru inspectori.

Un exemplu ipotetic: ce ar găsi evaluatorul într-o firmă de servicii cu 60 de angajați?

Exemplul este ipotetic, construit ca să arate metoda, nu un caz real. O firmă de servicii cu 60 de angajați are evaluarea riscurilor pe posturi din 2023, cu capitole pentru echipamente electrice, deplasări și muncă la calculator. În 2025 a pierdut un client mare, a redus echipa de suport de la 14 la 9 persoane fără să scadă numărul de solicitări și a introdus program prelungit două zile pe săptămână. La o inspecție pe echipamente, dosarul ar trece.

Evaluatorul pornește de la date pe care firma le are deja: orele suplimentare din pontaj au crescut cu o treime, concediile medicale scurte s-au dublat, trei persoane au plecat în șase luni. Discută cu echipa și cu medicul de medicina muncii și notează factorii: volum ridicat, program prelungit, rol neclar (cine decide prioritatea între clienți), sprijin managerial slab (managerul de cont lucrează din alt oraș). Estimează fiecare risc pe probabilitate și gravitate, ca la riscurile fizice. Măsurile intră în planul de prevenire și protecție cu responsabil și termen: reguli scrise de prioritizare (managerul de suport, 30 de zile), plafon lunar de ore suplimentare (resurse umane, imediat), întâlnire săptămânală de 20 de minute cu managerul de cont, reevaluare la șase luni sau la orice reorganizare.

Ce întreabă un inspector de muncă și ce dovezi contează în 2026?

Inspectorul întreabă întâi dacă evaluarea riscurilor are un capitol de riscuri psihosociale și cine a semnat-o, apoi dacă planul de prevenire și protecție conține măsuri pentru ele, apoi dacă evaluarea a fost actualizată după ultima reorganizare. Sunt punctele 1, 2, 7 și 13 din lista „Stres profesional angajatori”, care trimite la Legea nr. 319/2006 (art. 12 alin. (1) lit. a), art. 13 lit. b), f), j), art. 15), la HG nr. 1425/2006 (art. 15 alin. (1) pct. 13 și 14, art. 69, art. 81 alin. (4)), la Legea nr. 418/2004 și la HG nr. 355/2007.

Programul cadru de acțiuni al Inspecției Muncii pentru 2026, nr. 103/MNU/23.12.2025, pune tema în calendar. Acțiunea nr. 1 este Săptămâna Europeană de SSM din campania EU-OSHA, cu accent pe promovarea evaluării pentru riscuri psihosociale, în trimestrele III-IV, prin inspectoratele teritoriale. Acțiunea nr. 23 verifică tot anul cum aplică angajatorii Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, inclusiv definițiile hărțuirii. Controalele din august 2026, analizate în articolul despre cele 23 de echipamente oprite în trei săptămâni, au sancționat echipamente neautorizate ISCIR și instruire insuficientă; capitolul psihosocial poate fi cerut în aceeași vizită, pentru că stă în același dosar.

Dovezile care contează sunt documente datate: evaluarea cu capitolul psihosocial și semnătura medicului, planul de prevenire și protecție cu măsuri, responsabili și termene, procesele-verbale ale comitetului de securitate și sănătate în muncă, fișele de instruire, pontajul, dovada reevaluării după schimbări. Un e-mail cu „avem o politică de bunăstare” nu acoperă niciun punct din listă.

Unde se termină evaluarea SSM și unde începe dosarul de hărțuire?

Hărțuirea este factor de risc în evaluarea SSM și, separat, obiectul unei reglementări proprii, cu obligații care nu trec prin evaluarea riscurilor. Legea nr. 202/2002, art. 4 lit. d^1 (introdusă prin Legea nr. 232/2018), definește hărțuirea psihologică drept un comportament necorespunzător, repetitiv sau sistematic, care afectează demnitatea sau integritatea unei persoane. OG nr. 137/2000, art. 2 alin. (5^1)-(5^6), introduse prin Legea nr. 167/2020, definește hărțuirea morală la locul de muncă și obligă angajatorul să ia orice măsuri necesare pentru prevenirea ei; neîndeplinirea obligației se sancționează, potrivit art. 26, cu amendă de la 30.000 la 50.000 de lei.

HG nr. 970/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 939 din 17 octombrie 2023, aprobă metodologia obligatorie pentru prevenirea hărțuirii pe criteriul de sex și a hărțuirii morale, aplicabilă și companiilor private: ghid propriu după modelul național, includerea celor două acte în regulamentul intern, instruire anuală. Textul nu trimite la evaluarea riscurilor și nu citează Legea nr. 319/2006. Hărțuirea are deci două dosare: evaluarea SSM, a cărei realizare o promovează acțiunea nr. 1, și obligațiile din Legea nr. 202/2002, verificate prin acțiunea nr. 23. Aici munca inspectorului SSM se întâlnește cu a referentului de resurse umane, care ține regulamentul intern, evidența instruirilor și pontajul; cursul de Referent Resurse Umane și REGES acoperă partea aceasta, cu aceiași lectori.

Ce schimbă campania EU-OSHA 2026-2028 pentru o firmă din România?

Campania nu schimbă nicio obligație legală; schimbă atenția inspectorilor și oferă instrumente gratuite. „Locuri de muncă sănătoase 2026-2028: Împreună pentru sănătatea mintală la locul de muncă” a fost lansată la Bruxelles pe 13 octombrie 2026, cu Săptămâna Europeană pentru SSM între 19 și 24 octombrie 2026 și cu cinci arii prioritare, prima fiind chiar evaluarea și gestionarea acestor riscuri psihosociale. Calendarul merge până în 2028, cu hărțuirea și violența din octombrie 2027.

Pentru dumneavoastră, efectul practic este că riscurile psihosociale apar în programul Inspecției Muncii pe 2026 ca acțiune de informare și promovare, nu ca acțiune de control dedicată, iar campania ține subiectul în atenție până în 2028. Ce poate cere un inspector la un control SSM se vede în lista de verificare pentru stres profesional. Studiul Centrului de Formare APSAP din noiembrie 2024, pe 2.053 de angajați, în care 40% dintre cei care lucrează în ture se simt mereu epuizați, arată că subiectul nu a așteptat campania ca să existe în firmele românești.

Cine face evaluarea de riscuri psihosociale într-o firmă?

O face persoana care răspunde de prevenire și protecție: lucrătorul desemnat, serviciul intern sau serviciul extern abilitat, cu medicul de medicina muncii și cu consultarea lucrătorilor, după HG nr. 1425/2006. Nu este o atribuție nouă, este aceeași evaluare pe posturi, cu un capitol care lipsește din multe dosare. Cursul de Inspector SSM de la Centrul de Formare APSAP, pentru ocupația Inspector în domeniul securității și sănătății în muncă (COR 325723), lucrează pe evaluarea riscurilor pe posturi și pe planul de prevenire și protecție. Predau Daniel Năstase, consilier juridic din 2003 și membru în Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate în muncă al Comisiei Europene, și prof. univ. dr. Radu Răzvan Popescu, avocat în Baroul București.

Certificatul este autorizat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și de Ministerul Educației și Cercetării, recunoscut național și apostilabil pentru utilizarea în străinătate; diferența față de „acreditat” este explicată în ghidul despre cursuri acreditate sau autorizate, iar criteriile de comparație în articolul despre de ce să alegeți cursul Inspector SSM.

Cine este Centrul de Formare APSAP?

Centrul de Formare APSAP este furnizor național de formare profesională pentru persoane fizice, profesioniști, companii și organizații, cu aproximativ 85% din activitate pentru mediul privat și circa 15% pentru sectorul public. Fundația a fost înființată în 2014 de Bogdan-Costin Fârșirotu, fondatorul Centrului de Formare APSAP, pe experiența unei echipe active din 2006, deci cu peste 20 de ani de experiență, și are 27 de autorizări și recunoașteri, peste 250.000 de participanți și peste 15.500 de recenzii Google, cu media 5 stele. Argumentele pentru care firmele aleg acest furnizor sunt în pagina de ce Centrul de Formare APSAP, restul datelor în prezentarea organizației, iar pentru formarea unui grup de angajați scrieți la secretariatul Centrului de Formare APSAP.

Întrebări frecvente despre riscurile psihosociale în evaluarea SSM

Există un articol de lege care obligă expres la evaluarea riscurilor psihosociale?

Legea nr. 319/2006 și HG nr. 1425/2006 nu folosesc această sintagmă ca obligație distinctă. Obligația dumneavoastră decurge din Legea nr. 319/2006, art. 7 alin. (4) lit. a) și art. 12 alin. (1) lit. a), care cer evaluarea tuturor riscurilor pentru fiecare loc de muncă, și din HG nr. 1425/2006, art. 15 alin. (1) pct. 1, care cere evaluarea pe fiecare componentă a sistemului de muncă, inclusiv sarcina de muncă. Inspecția Muncii aplică această interpretare în lista de verificare „Stres profesional angajatori”, al cărei prim punct cere ca evaluarea să includă riscuri psihosociale.

Un chestionar anonim de stres este suficient la un control?

Nu. Chestionarul poate fi anexa etapei de identificare, dar inspectorul verifică evaluarea riscurilor cu capitolul psihosocial, semnătura medicului de medicina muncii, planul de prevenire și protecție cu măsuri, responsabili și termene, și dovada reevaluării după schimbări organizaționale. Dacă dumneavoastră aveți un procent de satisfacție și nimic după el, lipsesc punctele 1, 2, 7 și 13 din lista de verificare a Inspecției Muncii, adică exact ce se cere.

Cine semnează evaluarea riscurilor psihosociale?

Evaluarea o face persoana sau serviciul care răspunde de prevenire și protecție (lucrătorul desemnat, serviciul intern sau serviciul extern abilitat), iar identificarea pericolelor psihosociale se face cu participarea medicului de medicina muncii, confirmată prin semnătura lui, cum cere punctul 2 din lista Inspecției Muncii, cu trimitere la art. 7 din Legea nr. 418/2004, potrivit căruia medicul identifică factorii de risc și participă la evaluarea lor. Angajatorul rămâne responsabil pentru rezultat, indiferent cine a redactat documentul, iar dumneavoastră, ca angajator, aprobați planul de măsuri.

Cât de des se reface evaluarea riscurilor psihosociale?

La orice schimbare semnificativă: restructurare, reducere de personal, fuziune, sistem informatic nou, schimbare de program sau de ture, mutarea unei echipe în alt regim de lucru. Punctul 13 din lista Inspecției Muncii cere actualizarea evaluării la schimbări semnificative, iar HG nr. 1425/2006, art. 15 alin. (1) pct. 2, cere ca planul de prevenire și protecție să fie monitorizat și actualizat. Dacă dumneavoastră ați reorganizat firma în ultimul an și evaluarea are data de dinainte, documentul este depășit.

Hărțuirea se tratează în evaluarea SSM sau în metodologia din HG nr. 970/2023?

În amândouă, pentru că sunt obligații diferite. În evaluarea SSM, hărțuirea este un factor de risc pe post, cu expunere, măsuri și reevaluare. HG nr. 970/2023 cere, separat, un ghid intern după modelul național, includerea OG nr. 137/2000 și a Legii nr. 202/2002 în regulamentul intern și instruire anuală, fără nicio trimitere la evaluarea riscurilor. În programul Inspecției Muncii pe 2026, primul dosar este tema acțiunii de promovare nr. 1, iar al doilea intră în acțiunea de control nr. 23, privind Legea nr. 202/2002, deci dumneavoastră aveți nevoie de ambele.

Firmele mici au aceeași obligație de a evalua riscuri psihosociale?

Da. Legea nr. 319/2006 obligă toți angajatorii, indiferent de domeniu sau de numărul de angajați, să evalueze riscurile pentru fiecare loc de muncă. Ce diferă în funcție de mărime este cine face activitatea de prevenire și protecție: în firmele mici cu risc redus, angajatorul își poate asuma singur atribuțiile dacă a absolvit un curs în domeniu, iar peste anumite praguri desemnează lucrători sau apelează la un serviciu extern abilitat. Pentru dumneavoastră, obligația de a evalua rămâne aceeași; se schimbă doar forma de organizare.